miercuri, 5 noiembrie 2008

4

În timp ce se apropia își împreună mâinile, încercă un zâmbet care să semene cu o părere de rău și înainte ca bărbatul să apuce să spună ceva, ea își „vărsă” pledoaria de vinovată.
- Iartă-mă! M-au ținut ăștia la birou până peste program. Exploatatori nemernici! și un hohot ușor de râs cuprinse ultimele silabe rostite.
Bărbatul, dezarmat de zâmbetul Norei nu mai spuse decât:
- E ok. Nici eu nu am ajuns de prea multă vreme, așa că nu-ți face griji, nu te-am așteptat prea mult. Apoi se ridică, întinse mâna și continuă: Eu sunt Rareș, a.k.a colegul prietenului prietenei tale, a.k.a tipul ăla ciudat din poze de la Crina, a.k.a arhitectul. Și lăsă un zâmbet larg și o dantură albă să se întrevadă între buzele corect proporționate, de parcă ar fi fost desenate cu creioane pastel. Era rândul Norei să fie amuzată, în timp ce întindea mâna cvasi-cunoscutului din fața ei. Nu am știut ce să-ți comand, spuse el în timp ce o ajuta să se dezbrace de trench și să se așeze la masă. Scuze. Crina a uitat să-mi menționeze preferințele tale gastronomice și mi-a fost teamă să risc, continuă cu un zambet ștrengar și inocent.
- Nicio grijă. La ora asta cred că aș bea orice cu condiția să fie cald. Taximetristul s-a gândit că-mi trebuie să mă aerisesc așa că am parcurs jumătate de București cu geamul deschis la 5 grade Celsius și s-a scuzat spunându-mi că fumează și că nu îl poate închide, că îmi îmbâcsește hainele cu fum și se vede că-s duduie aranjată și că lucrez într-un loc cu oameni importanți. Ca să vezi câtamai gentlemanul! Izbucni un râs plăcut pe două voci, care continuă mai apoi cu o conversație plăcută și aproape informală.
Afară o mare de nori ca o plapumă veche de melană găurită lăsa câteva ace aurii și moi să pătrundă prin perforațiile făcute parcă intenționat. Ca și când de deasupra ar fi curs ușor o lumină lichidă, topită de-a lungul întregii zile, încercând să încălzească și să netezească fețele încruntate. Fără succes însă: toate privirile erau ațintite în asfaltul impersonal. Toata lumea se grăbea. Nimeni nu avea timp să vadă că apune iarăși soarele.

Niciun comentariu: