6

Alin era colegul de apartament al lui Alex. Blond si înalt, avea încă o figură de puștan, dar lățimea umerilor și conformația atletică nu te lăsau să ai bănuieli în privința vârstei. Era sufletul petrecerilor fără să fie primul care cădea lat sub masă de băutura, dar nici ultimul, știa milioane de bancuri și ți le spunea pe toate cu o seriozitate aproape ireproșabilă. Nu ducea niciodată lipsă de întâlniri și declarații, și cu toate astea nu-l puteai numi un afemeiat. Nu era nici bursier, nici primul care rămânea pe toamnă, dar ca orice student care se respectă avea măcar de pe iarnă pe vară o „olimpiadă”. Desena ireproșabil și deși era student la Arhitectură, avea deja un job de grafician part-time. Pe Alex îl știa din liceu, dar se împrieteniseră doar când printr-o conjunctură mai mult sau mai puțin întâmplătoare ajunseseră să împartă același apartament. „Trio”-ul „celor care au speriat Vestul” era completat de Tommy, vecinul lor de dedesubt, care îi vizita de fiecare dată când tovarășii lui îi băteau în țeavă. Așa îi dădeau „beep” Alex sau Alin.
Tommy era mare amator de alpinism si de muzica techno, avea un stil cel putin personal de a se imbraca si era destul de cunoscut prin cluburile bucurestene pentru prezenta lui inedita. Cel mai ciudat era ca Tommy nu bea niciodata, indiferent cat de mare era cheful, cat de nebune erau fetele sau cat de afumati baietii. El era in schimb cel care ii ducea acasa de obicei pe toti cei care nu mai puteau merge pe propriile picioare atunci cand se spargea petrecerea. Initial privit cu suspiciune, Tommy ajunsese in timp sa-si castige un soi de respect ciudat din partea celorlalti, deopotriva fete si baieti. Acceptasera pe rand ca “Tommy e de gasca, dar nu bea, si gata”, asa cum obisnuia sa le spuna el celor curiosi si insistenti.
Nu avusese niciodata o “mare iubire” si nici nu parea sa-i duca dorul. Nu-i placeau obligatiile, accesele inutile de gelozie si nici posesivitatea. Pentru el era ok sa iasa saptamana asta cu colega lui de grupa, pentru ca saptamana viitoare sa o salute prietenos si atat, si sa para nedumerit si nestiutor in fata sirului lung de mesaje in care ea ii spune cat de tare ii duce dorul si ca nu intelege ce se intampla de el a tacut pur si simplu. Nu putea sa spuna ca ii fac o deosebita placere mesajele interogative si incercarile tacute dar disperate ale fetei de a sta langa el la cursuri, dar putea sa admita ca la urma urmei ii placea sa “dispara precum Superman”, cum obisnuia sa spuna. Nu credea in dragoste la prima vedere. Nici la a doua. Probabil nici la a noua, dar aprecia oamenii care se incapatanasera sa ramana impreuna chiar si dupa 25 de ani, asa cum erau parintii lui. Era multumit de el, de viata lui si de faptul ca de cele mai multe ori putea sa faca aproape tot ce-si dorea. Fara sa fi fost un copil rasfatat, Tommy, adica Thomas Petrescu avusese o copilarie asa cum putini copii visasera in timpul perioadei comuniste. Tatal lui fusese pilot al companiei nationale si calatorise de nenumarate ori in afara pe vremea granitelor inchise, cand cei mai multi nu puteau decat sa viseze la asta. Tommy fusese primul din clasa care avusese creioane colorate care nu se rupeau de fiecare data cand varful atingea hartia, gume cu surprize, ciocolata cu menta, tricouri de firma si blugi, adidasi de piele si ochelari de motociclist. Fusese dintotdeauna, cum se spune, un trend-setter. Neobisnuit sa copieze pe altii, nu i se parea nimic nenatural in a-si stabili un stil propriu, greu de acceptat uneori pentru unii, bizar pentru altii, intrigant pentru cei mai multi dar de dorit pentru aproape toti.
Daca luna asta, “inaugura” in club un nou stil de a purta o camasa sau o vesta, era aproape garantat ca luna viitoare cel putin 30 de baieti urmau sa adopte noua tendinta. Insa Tommy se plictisea repede si abandona usor un stil pentru a inventa ceva diferit. Unele zvonuri spuneau ca un oarecare creator de moda bucurestean povestea uneori cu el despre ideile pentru colectiile lui, dar pana acum nimeni nu putuse sa dovedeasca ceva, iar Tommy nu daduse niciodata de inteles asta, fara insa a nega vehement o astfel de presupunere.
In seara aceea, Tommy nu era acasa. Alin si Alex nu s-au impacientat prea tare. Probabil aparuse vreo tipa noua prin zona, iar "Tomcat"-ul se simtise dator sa o scoata in oras, ca sa-i arate frumusetile micului Paris, conchisera cei doi.